marți, 8 septembrie 2015

Hidden heart

Am scris în anii ăștia de blog despre fel de fel de subiecte.
Majoritatea includeau fericire, tristețe, sentimente, povești sau întâmplări. 
Nu am scris niciodată despre cum să ne protejăm inima de ceilalți. Nu am scris pentru că nu m-am gândit niciodată la asta. E, deseori, un cerc vicios. De ce? Pentru că treaba stă cam așa.. întâlnești pe cineva, vă cunoașteți, vă placeți, vă iubiți, vă răniți și vă promiteți că n-o să mai faceți același lucru din nou. Dar apoi, ghici ce, apare altcineva și devii mai reținut. Apoi vine replica ”ești așa din cauza celor dinaintea mea? cu ce am greșit eu să nu ai încredere în mine?”... păi dragul meu, cum să-ți spun... da, sunt așa din cauza ălora dinainte, sunt așa pentru că încerc să-mi protejez acea bucată de inimă rămasă și nu, nu ai nicio vină, dar ăsta-i riscul vieții. 
Și se-ntâmplă asta mereu și mereu și mereu. 
Nu-mi place să n-am încredere în oameni. Am de fiecare dată, până la proba contrarie. Dar până la acea probă intervin alte lucruri, intervine.. povestea. Și atunci, e mai greu, mai durereos și poate chiar mai complicat.. să renunți. La ce să renunți până la urmă? La un om în care nu ai încredere? La un om care poate chiar nu merită timpul tău, sms-uri, gânduri, momente, amintiri, povești și poate chiar sentimente... 
Da, trebuie să renunți...
Și totuși plecasem de la cum să ne protejăm... inima sau viața sau.. amintirile pe care le creem. 
Nu știu.
Nu știu cum să facem asta. 
O soluție ar fi să nu mai iubești, să nu mai trăiești cu adevărat, să nu mai riști... Și unde mai e viața în toată povestea asta, unde mai e fericirea la care tânjește atâta lume neștiind cât e de aproape și de simplă. 
Nu o să poți face asta. 
Nu știu și n-am învățat încă să trăiesc în timp ce îmi protejez, poate chiar ascund, inima undeva departe, greu de găsit, greu de ajuns, greu de cuprins. 
Nu știu încă să fac asta și nici nu cred că voi putea învăța vreodată...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :