duminică, 24 ianuarie 2016

Timpuri...

Îmi place să port ceasuri. 
Pe lângă faptul că îmi plac ceasurile pe care le port, mai există un lucru care îmi place.
Îmi place să aud cum se scurge timpul. 
Mai ales seara.
Noaptea. 
Îmi place ca înainte să adorm cu capul pe mâna stângă, să aud ultimele secunde din zi (vorba vine) cum se scurg.
Parcă atunci când auzi ticăitul ceasului, conștientizezi în totalitate că timpul... chiar trece! 
Și trece repede. Iremediabil.
Îmi place să-mi ascult ceasul cum ticăie și parcă atunci când nu îl am la mână... e prea liniște, prea nimic. Parcă timpul e altul, parcă nu îți dai seama când a mai trecut o secundă.
Uneori mă găsesc uitându-mă la el.
Doar atât.
Nu fac nimic altceva decât să mă uit la ceas.
Secundarul se mișcă, timpul trece.
E clar că nimeni nu poate opri timpul.
Poate doar dacă... scoatem bateria de la ceas :)

Atât despre ceasuri, mă duc la culcare, cu capul pe mâna stângă, să ascult cum trece timpul. 

vineri, 8 ianuarie 2016

Dimineață

Oameni nebuni. 
Nu mai vreau să-i iubesc.
Nu mai vreau să iubesc oameni nebuni.