miercuri, 27 aprilie 2016

hurricane.

E doar o pagină albă. 
E un loc în care-mi scriu furtunile sufletești. 
E un loc în care scriu doar în momente grele, în care mi-e greu, mi-e frică sau mă doare. 
Simt că acel moment vine. 
Poate e prima oară când mi se întâmplă.
Dar simt cum mă apropii de un moment greu.
Mă apropii de singurătate, mă apropii de mult timp liber.
Iar mie nu îmi place să am timp liber. 
Simt că va veni acel moment când voi avea atât de mult timp liber încât mă voi asculta. Nu vreau să mă aud. Nu vreau să îmi aud sumedenia asta de gânduri care e gata gata să iasă, să răbufnească ca un uragan. Sau ca o furtună. 
Știi? Încerc să previn acel moment, încerc să-mi caut un loc în care să plec, încerc să caut oameni cu care să stau... dar parcă toate încercările astea duc în aceeași direcție. Singurătate.
Să stau doar eu, cu mine și cu gândurile mele. 
Mi-e frică.
Poate uneori am nevoie de cineva care să-mi asculte gândurile pentru mine. Cineva care să fie filtrul gândurilor mele. Cineva care să aibă răbdare să le asculte... 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :