marți, 9 august 2016

Maia. August 2016.

Realizez că va veni o dimineață când mă voi trezi și tu nu vei mai fi aici. 
Așa cum s-a întâmplat vineri, când ai plecat...
Doar că atunci, în acea dimineață grea, tu vei fi plecat pentru totdeuana...
Mă voi trezi și tu nu vei mai fi aici.
Maia, știi că nu îmi plac înmormântările și că pentru cele 2 de până acum din familie am fost aproape pregătită psihic să le ”duc”. Dar știi... pentru a ta mă pregătesc de vreo 3-4 ani, când mi-am dat seama că într-o zi nu vei mai fi... și de atunci tot încerc să îmi pregătesc sufletul și nu pot. 
De exemplu, vineri, după ce ai plecat, venisem de la muncă și eram la laptop, ca întotdeauna, iar din 20 în 20 de minute întorceam capul spre pat să te caut, să te iubesc, să-ți văd privirea aia de adormită... și nu erai. Pentru o secundă, te căutam în restul camerei iar apoi îmi aminteam că ai plecat.
Ce bine că nu pentru totdeauna! 
Au trecut 4 zile și mi-e dor de tine de nu mai pot! 
Când o să vii înapoi, promit să te iubesc câteva zile doar pe tine și numai pe tine. 
O să te iau în brațe în fiecare noapte așa cum o făceam și înainte, dar de data asta mai strâns, mai cald și cu mai multă dragoste. O să te așezi pe gâtul meu să adormim împreună, așa cum faceam înainte. 
Maia, știu că e o postare extrem de dubioasă, dar te iubesc și mi-e dor de tine și trebuie să spun cuiva asta. Mi-e frică. Ok, recunosc. Mi-e frică! Dacă vineri a fost ultima zi când ne-am văzut? 
Știi cât de repede mor oamenii în zilele noastre? Ce să mai spunem de câini??? 
Mi-e dor de tine și sper că ești bine. 
Aștept să ne vedem. 
Să mă privești când râd, când plec spre țări mai calde, să mă aștepți când mă întorc. 
Să mă privești când plâng cu ochii în monitor, să mă enervezi în acele puține sâmbete când pot să dorm mai mult trezindu-mă cu noaptea în cap. 
Abia aștept. 
Ești cea mai dragă ființă de pe pământ. Nimeni și nimic nu o să schimbe asta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Părerea ta contează :