sâmbătă, 7 ianuarie 2017

Prea noapte...

Era o vineri. 
Era o vineri ca oricare alta. Aparent. 
Era așezat pe pat când mi-a dat...vestea. Nu îmi venea să cred ce auzeam... 
Cum? Cum se poate să îmi fi făcut cineva una ca asta?
Mă privea în ochi fără niciun pic de regret... L-am privit ca și cum nu m-a deranjat deloc ce s-a întâmplat. Dar sper, îmi doresc mult de tot ca el să fi fost capabil să citească dezamărirea care mi-a cuprins sufletul, dezamăgirea că s-a întâmplat în acel mod, în acel context... 
Sper să fii fericit.
Asta le-am dorit tuturor oamenilor de care m-am despărțit. 

Și poate totuși nu ar trebui să regret nimic legat de povestea asta. 
Poate realitatea asta e mai bună decât oricare alta...
(...și totuși, cât de mult te-am iubit!)

Cumva, simt că viața mea se învârte într-un cerc la nesfârșit. 
Practic, ani la rând trăiesc aceleași povești, bazate pe aceleași idei, concepte și gânduri, singurile lucruri diferite fiind vârsta mea și perspectiva povestii.
Ce se întâmplă?
Oare o să pot ieși din acest cerc cumva?
Cum? 

Un comentariu:

  1. Pai, poate ai aceleasi strategii sau privesti lucrurile din acelasi punct de vedere, incearca o perspectiva diferite. Cauta oameni diferiti...nu stiu, poate o schimbare e buna. Si analizeaza lucrurile cat de bine poti, vezi unde nu merge sau ce anume nu iti place.

    RăspundețiȘtergere

Părerea ta contează :